ADEVARUL

PRIN POCAINTA



„Multe căi pe lume par omului bune.
Dar până la urmă sunt deşertăciune.”



Adevărul poate fi găsit în procesul răscumpărării. Numai gravitatea situaţiei în care se afla creaţia l-a determinat pe Creator să dăruiască pe Mesia (Adevărul), să rezolve problema reabilitării universului.
Pentru omenire Calea care duce spre Adevăr este credinţa în Isus Cristos, iar odată ce ai dobândit Adevărul şi rămâi în el primeşti Viaţa Veşnică în împărăţia lui Dumnezeu şi aceasta este un mare har. Pe acest drum a pornit Creştinismul – Mondial, şi astfel a dobândit Calea, Adevărul şi Viaţa, prin jertfa unică dăruită de către Dumnezeu. J. N. Darby în cartea „Culegere De Gânduri” scrie: „Prin credinţă este cinstit Dumnezeu.” Dacă analizăm credinţa care rezultă în urma revelaţiilor sfinte, obţinute prin citirea scripturii, vom înţelege că la baza iertării păcatelor se găseşte credinţa. Credinciosul acceptă jertfa dăruită de Dumnezeu şi prin această acceptare Dăruitorul (Dumnezeu) este cinstit. Se înţelege că numai credinţa îl face pe om să-l înţeleagă pe Dumnezeu.
„Dacă analizăm pedeapsa ce a căzut peste Isus în contextul legilor omeneşti” nu vom cunoaşte de ce a fost necesară ispăşirea, dar dacă vom analiza consecinţele păcatului, atunci ştim sigur că neascultarea omului faţă de Creator a atras o datorie, o plată, aşa cum o scrie Biblia „plata păcatului este moartea”. De aici deducem că cineva trebuia să achite preţul scump cerut de păcat. Care este acest preţ ? Apostolul Pavel în cartea Romani 6:23 arată că prezul este „moartea”. Se ştie că: „Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh..,” 1 Petru 3:18
Analizând termenul „a suferit”, dar nu ca vinovat ci cu alt înţeles „a preluat toată datoria (cheltuielile)”, sau „a plătit tot preţul cu dobândă cu tot” atunci totul se schimbă, ştiind că cel datornic şi lipsit nu-şi putea achita niciodată nota de plată, care este plata păcatului. Cine va face acest lucru? Păcatului cere o plată, un preţ ce trebuie achitat numaidecât.
Pentru a uşura înţelesul acestui proces al răscumpărării mă voi folosii de o pildă: „Doi prieteni călătoresc pe acelaşi drum. La un moment de neatenţie unul se împiedică şi cade, rostogolindu-se într-o groapa adâncă de pe marginea drumului. Staţionarea în acea afundătură îi aduce moartea sigură, de aceea ieşirea din râpă era necesară. El, cel căzut nu poate să se elibereze singur din această prăpastie adâncă. Cine îl v-a elibera ? Se poate înţelege că unica şansă de salvare, era prietenul lui întinzându-i mâna de pe marginea gropii.
Analizând păţania se înţelege că cel căzut nu este o creatură imperfectă, ce are nevoie de îmbunătăţire, iar căderea s-a realizat datorită neglijenţei. Pentru salvarea acestui om este nevoie de o intervenţie. Cineva din afara pericolului trebuia să intervină. Dacă nu ar fi avut un prieten adevărat care să-l salveze la momentul potrivit ar fi murit negreşit.
Se înţelege că răscumpărarea omului este realizată de Dumnezeu care a devenit Om, s-a întrupat şi a locuit printre oameni, devenind un prieten bun pe calea vieţii. Cel ce n-avea păcat s-a făcut păcat în locul omului. Cel fără datorii s-a făcut dator pentru creaţia Sa. Datoria este un rezultat al păcatului şi trebuia plătită, iar plata este moartea. Moartea a fost pedeapsă, şi a devenit un chin. Chiar pentru om, moartea era insuportabilă şi de temut. Această pedeapsă, nu putea să fie biruită de om, de aceea trebuia ispăşită. Osânda păcatului pe om îl îngrozea. Moartea a devenit un blestem iar în creaţia lui Dumnezeu această nenorocire era simţită. Omul datorită păcatului a ajuns neajutorat şi fără de putere. Pentru rezolvarea acestei situaţii a fost nevoie de intervenţie. Cerinţa păcatului la determinat pe Dumnezeu să ia o decizie. Dumnezeu chezăşuieşte toată creaţia prin însuşi fiul Său Isus, care la împlinirea vremurilor, şi-a făcut apariţia pe scena lumii universale. Domnul Isus, cel fără păcat, fără vină şi fără datorii, se face păcat, vinovat şi plăteşte toate datoriile. El, Isus aduce graţierea de sub blestemul morţii prin sângele Său. Isus pentru răscumpărare, dăruieşte ultima picătură din viaţa Lui, pentru ca toată creaţia să fie curăţită şi să primească viaţa. Domnul Isus, cel fără păcat, fără vină şi fără datorii, se face păcat, vinovat şi plăteşte toate datoriile. El, Isus aduce graţierea de sub blestemul morţii prin sângele Său. Isus pentru ca să curăţească şi să răscumpere creaţia din haosul universal se dăruieşte pe sine cu viaţa Lui.

http://www.paidmail.ro/?ref=vilcocivasile