POCĂINŢĂ

Isus si Biserica

http://www.paidmail.ro/?ref=vilcocivasile
Răscumpărarea omului se face prin jertfa ce a dăruit-o Dumnezeu, astfel omul care se prezintă în faţa lui Dumnezeu cu supunere, primeşte bazele pocăinţei. Apostolul Pavel în cuvântarea pe care a ţinut-o atenienilor spunea: „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită p in faptul că L-a înviat din morţi...”1. Fapte 17:30- 31;

„Pocăinţa nu este un lucru de amuzat cum cred unii.” Pocăinţa deţine un secret mult mai valoros de cât să-ţi ceri iertare şi să te umileşti. Sacrificiul este de a te dezvăţa de înfumurarea şi încăpăţânarea eului, în care ai fost prins de mii de ori. A te pocăi înseamnă „să dai morţii o parte din tine, iar cu cealaltă parte să treci printr-un fel de moarte”. Aceste două părţi amintite pot fi neînţelese pentru mulţi.

Sunt creştini ce nu ţin cont de despovărarea trecutului păcătos, considerând că acceptarea procesului de răscumpărare îi ridica fără nici o cerinţă dumnezeiască la o valoare foarte înaltă şi astfel ei se pretind că sunt perfecţi.

De pildă un om care a dus o viaţă foarte murdară, în momentul eliberării prin răscumpărare de sub pedeapsa păcatului, se bucură de realizările obţinute dintr-o dată, dar pericolul poate fii acesta: tot uitându-se la trecutul mizerabil de care a scăpat i se pare că prezentul este aşa de curat încât considera că nu mai are nici o vinovăţie faţă de Dumnezeu, şi declară: „de când m-am botezat sunt nevinovat şi curat înaintea lui Dumnezeu.” Oare „Cine poate zice: „Mi-am curăţit inima, Sunt curat de păcatul meu?” Proverbe 20:9 Dar adevărul poate să fie altfel. Faţă de trecut acest om este excepţional de curat, dar faţă de felul în care ar trebui să arate prezentul, este murdar. Se poate înţelege că dacă nu dai morţii prezentul cu toate pornirile firii pământeşti şi cu partea cealaltă care este trecutul tău şi nu străbaţi cu el prin moarte atunci pocăinţa încă nu s-a înfăptuit. Poţi să crezi că eşti pocăit dar să nu fii. Ca om poţi să zici că de când te-ai botezat nu ai mai băut, fumat sau furat.., dar ai săvârşit multe alte fapte rele. Poţi dovedi că faptele murdare pe care le-ai făcut în trecut nu le mai repeţi, dar nu poţi demonstra că nu săvârşeşti faptele coruptibile ale prezentului. Prin aceasta se pricepe că de când te-ai pocăit ai mai schimbat ceva din manifestarea ta păcătoasă dar încă nu ai rupt-o cu abaterile.

Mulţi sunt încadraţi în această formă de religiune, având pornirile lăuntrice dezvoltate pentru rău. Obiceiurile acestor, aşa zişi „creştini” pot fi puse lângă ale fariseilor de pe timpul lui Isus, care afirmau că sunt neprihăniţi, dacă îndeplineau o parte din cerinţele Legii Domnului. În faţa lui Dumnezeu afirmaţia fariseilor despre nevinovăţie era nulă. Un discurs special a fost rostit de Isus pe Muntele Măslinilor pentru farisei, iar tema predicii a fost „Vai de voi”.

În ziua de judecată Domnul l-a mulţi va propovădui predica cu tema „vai de voi” şi aceştia ce vor primi sentinţa, se vor tângui pentru că şi-au schimbat numai comportamentul exterior dar l-au lăsat murdar pe cel interior. „ Astfel, deci, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci Cel ce a pătimit în trup, a sfârşit-o cu păcatul ” 1 Petru 4:1;

Apostolul Petru arată că prin jertfa lui Isus omul poate să aibă o gândire dumnezeiască, şi să înţeleagă planul de mântuire dăruit de Dumnezeu. Poate omul să priceapă gândurile lui Dumnezeu cu privire la modul cum poate să fie salvat omul din moarte? Se ştie că Dumnezeu are gândurile Lui, gânduri de pace, iar omul este limitat, pentru că natura păcătoasă îl încadrează în această stare. Ceea ce poate dovedi că ştie omul prin propria ştiinţă se va lovi de paravanul orizontului, iar dincolo sunt numai presupuneri. Dumnezeu este altfel. Psalmistul arată că Dumnezeu poate pătrunde pragul de netrecut, iar prezenţa Lui stăpâneşte totul.

A lupta să nu mai păcătuieşti este un proces al pocăinţei şi este voluntar. În această transformare există marea taină a răscumpărării. Se înţelege că răscumpărarea este realizată prin sângele lui Isus, despre care Biblia spune că este sângele legământului celui nou. Acest sânge sfânt este un legământ încheiat de Dumnezeu cu toată creaţia Sa, dar în mod special preţul esenţial a fost plătit pentru om. În faţa judecăţii lui Dumnezeu, sângele lui Isus este preţul răscumpărării omului. Pavel lasă să se înţeleagă acest lucru în scrierea lui astfel: „ Deci, cu atât mai mult acum, când Suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.”

Trecerea prin moartea amintită, se poate face numai atunci când omul se face părtaş morţii lui Isus. În faţa acestui proces, totul devine clar numai dacă omul vrea să ştie cine a fost şi cine este .Se ştie că omul prin neascultare, a decăzut în creaţie, devenind păcătos, iar păcatul i-a adus moartea, care este pedeapsa în urma neascultării, de aceea răscumpărarea are loc numai prin jertfa lui Isus, astfel omul are posibilitatea să fie independent faţă de păcat, şi aceasta se realizează prin moartea Domnului. Prin credinţa în Hristos, omul devine mort faţă de păcat. Păcatul este moarte, iar cel ce a murit faţă de păcat este mort faţă de moarte şi este viu faţă de viată, dacă a înviat împreună cu Hristos, pentru că Dumnezeu este Viaţă. Cine este desprins de păcat este viu în Hristos, viu pentru Dumnezeu, viu pentru viaţă şi trăind pentru viaţă. Aceasta este realitatea despre ceea ce numim noi răscumpărare. Romani 5:9;

În mod unic viaţa spirituală are o însemnătate foarte mare. Datorită acceptării păcatului, omul a devenit muritor, pierzând părtăşia cu Dumnezeu, iar prin acceptarea jertfei mântuitoare dăruită de Domnului Isus Cristos, prin credinţă, are posibilitatea de remediere. Astfel trecutul păcătos şi murdar ce forma un zid de netrecut între om şi Dumnezeu este dărâmat pentru totdeauna. „Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea” Efeseni 2:13-14

Toată creaţia lui Dumnezeu trebuia izbăvită de sub blestemul păcatului iar singura cale prin care se putea realiza acest lucru a fost jertfa lui Isus. „ Dar, deoarece chipurile lucrurilor care Sunt în ceruri, au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decât acestea” Evrei 9:23 .Aşa poate fi expusă răscumpărarea universală.

Tot prin această jertfire Dumnezeiască omul care a fost prins de puterea păcatului, are posibilitatea să fie independent faţă de păcat, şi această libertate se realizează numai prin Isus Salvatorul, care s-a dăruit pentru toţi oamenii ca preţ de răscumpărare.

Credinţa în procesul răscumpărării deţine un loc important. Biblia spune: „Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” Evrei 11:6 Dacă vom studia tema credinţei spirituale înţelegem că prin credinţa în Hristos, omul devine mort faţă de păcat.

Dar ce este păcatul?

Primul răspuns la această întrebare poate fi unu simplu dar clar. Se poate spune că este ceva rău, ca o prăpastie adâncă şi plină cu noroi. Da păcatul este ceva groaznic, care la început poate să creeze dezorientare, iar în această încurcătură mulţi se prăvălesc în prăpastia producătoare de moarte. Această groapă adâncă Biblia o numeşte „groapa pieirii” Psalmul 40:2

Oamenii care l-au recunoscut pe Isus ca Mântuitor şi au acceptat botezul Noului Testamentul în numele Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, (Matei 28:19) au murit faţă de păcat prin scufundarea în apa botezului, de aceea ei sunt morţi faţă de moarte şi sunt vii faţă de viată, dacă a înviat împreună cu Hristos. Dumnezeu este Viaţă. Cine este desprins de păcat este viu în Hristos, viu pentru Dumnezeu, viu pentru viaţă şi trăind pentru viaţă.

Aceasta este realitatea despre ceea ce numim răscumpărare.

SOARTA FARISEILOR:
martie 2009